Satul Mălâncrav (în germană Malmkrog, în maghiară Almakerék) aparține administrativ de comuna Laslea, județul Sibiu. Teritoriul acestei comune a fost locuit încă din vremuri străvechi. Pe malul Târnavei Mari s-a descoperit o așezare de tip Coțofeni, datată în eneoliticul târziu. În anul 1968 a fost descoperit un tezaur roman, format din monede imperiale, a căror serie începe cu Augustus şi se încheie cu Valentinian. Într-o carieră de nisip din lunca Târnavei Mari a fost descoperit, în 1971, un mormânt celtic.
Prima atestare documentară a satului Mălâncrav s-a făcut în anul 1305. Câțiva ani mai târziu el a intrat în posesia familiei nobiliare Apafi, care a dat doi principi ai Transilvaniei: Mihai Apafi I (1632-1690) și Mihai Apafi II (1676-1713). Împreună cu alte sate, dăruite de regele maghiar nobililor de la curte, precum Noul Săsesc, Roandola, Stejeriș, Criș și Florești, alcătuia un teritoriu aflat între scaunele libere săsești Sighișoara, Mediaș și Cincu. Termenul de “scaun”a apărut în secolul XIV și este o formă prescurtată a “scaunului de judecată”, însemnând o unitate administrativă care avea atribuții judecătorești, militare și fiscale.
În anul 1775, printr-un decret regal, satul Mălâncrav, alături de alte proprietăți ale familiei Apafi, trece în proprietatea familiei nobiliare Bethlen. Mai târziu intră în posesia familiei Haller, ultimul proprietar fiind contesa Susanne Haller. Pentru că în acele vremuri casele erau construite din lut sau lemn, un incendiu puternic a distrus două treimi din sat, astfel că locuitorii au fost nevoiți să-și reconstruiască locuințele din cărămidă. În secolul XIX, vest europenii descopereau frumusețile Transilvaniei, printre ei numărându-se și scriitorul englez Charles Boner. În lucrarea sa Transylvania; its products and its people” (“Transilvania; produsele sale și locuitorii săi”), publicată în 1865, acesta a amintit că “toate casele au un aspect solid și un aer de prosperitate confortabilă.”
Satul Mălâncrav păstrează astăzi una dintre cele mai mari comunități săsești din sud-estul Transilvaniei. Dintre cei aproape 1100 de locuitori, câți au fost înregistrați la ultimul recensământ, mai mult de o zecime sunt sași, iar restul sunt români, maghiari și țigani.
