Meșteșugul împletitului din fibre naturale este din timpuri foarte vechi, când locuințele erau construite din împletituri de nuiele groase acoperite cu straturi de argilă și acoperișuri din paie. Tot din fibre vegetale erau confecționate diverse obiecte utilizate la recoltarea, transportul și păstrarea produselor agricole.
În România, acest obicei pare a fi derivat din meșteșugul rudăritului, practicat de romii descendenți din vechii aurari din India, când prelucrarea lemnului era un mijloc de subzistență. Cu timpul, aceștia s-au specializat în confecționarea de obiecte folositoare gospodăriei și obiecte decorative sau jucării: garduri, coșuri, rogojini sau leagăne pentru copii.
Meșteșugarii din Mălâncrav au păstrat și continuat această tradiție, iar în zilele noastre ei produc manual diferite modele și forme de coșuri din nuiele de alun, curpen sau răchită, corfe mai mici sau mai mari, pentru lemne, hamei sau damigene.
Materia primă este adunată din pădurile de pe dealurile din împrejurimi sau de pe vale, tot timpul anului. În stare naturală sau înmuiate în apă fierbinte, curățate sau nu, nuielele atent sortate sunt împletite cu migală în produse de diferite mărimi și forme. Spre sfârșitul verii, se adună pănuși și papură din care, mai apoi, sunt realizate rogojini și coșuri și obiecte decorative întâlnite și azi la casele traiționale.
Meșteșugari:
Familia Horvath, casa nr. 181
Toma Martin, casa nr. 222
