Dovezi ale practicării țesătoriei există încă din epoca neoliticului, aceasta nefiind separată în cadrul aceleiaşi gospodării de celelalte activităţi: torsul, olăritul sau construcţia locuinţelor. Realizarea țesăturilor la război a fost dintotdeauna practicată de femei, mai ales pe timpul iernii. Pentru colorarea firelor, pe parcursul anului, se culegeau și se utilizau diferite tipuri de plante, fructe sau rădăcini procurate din bătătură sau din preajma satului: ceapă, urzică, brusture, nuci, hamei, măr sălbatic, struguri și altele.
În timp, țesutul a devenit o artă tradițională. Țesătura adună la un loc amănunte personale, motive ornamentale și culori care sunt reprezentative pentru stilul de viață al satului.
Pregătirea țesăturilor tradiționale ce burdușeau lada de zestre pentru fetele de măritat a fost unul dintre motivele importante care a ținut viu acest ritual, țesăturile îndeplinind mereu și un rol decorativ important în organizarea gospodăriei țărănești.
Printre produsele țesătoarelor din Mălâncrav, care folosesc pentru războiul de țesut fire de lână și bumbac și lucrează după tehnici moștenite din străbuni, se numără covoare, preșuri, perdele, draperii, fețe de masă, prosoape, ștergare, cuverturi de pat, fețe de pernă și altele. Făurirea lor și munca efectivă la războiul de țesut poate dura de la o săptămână până la o lună și jumătate, în funcție de complexitatea motivelor și dimensiunea obiectului lucrat.
Meșteșugari:
Nistor Maria, casa nr. 302
Neagu Elena, casa nr. 162
